Threshold

“The point or level at which something begins or changes/ the part of a floor at the entrance to a building or room”.

The type of image I am suggesting is derived first and foremost from my personality and my concerns; I do not want to illustrate a narrative, temporal thread concept. I am interested in emotional images and I seek the expression of the human realities and the psychological states of the individual, even though sometimes it lacks from the picture.

Most of the times, I find subjects with the camera; they can be prefabricated, in the way that I have a certain type of image in my mind that I am looking for, wether I find it spontaneously or I compose it as a film scenography. In any case, ideas need to complete with each other, to have common elements, to express and outline the basic idea progressively and more clearly with each extra work. I look at the work and the intimate space of the individual (bed, mirror, coat, dwelling, etc.) as an aesthetic object that can stir emotional states, memories or premonitions. In this context, the time is circular: things and actions have been, they are, (are happening) and repeat infinitely, yet waiting for the threshold of a permanent change.

Tipul de imagine pe care îl propun în prezent este derivat în primul rând, din personalitatea și preocupările mele; nu doresc ilustrarea unui concept cu fir narativ, temporal. Mă interesează imaginile cu caracter afectiv și caut exprimarea realitatilor interumane și stărilor psihologice ale individului, chiar dacă uneori acesta lipsește cu desăvârșire din imagine.
De cele mai multe ori, găsesc subiectele cu aparatul de fotografiat; ele pot fi prefabricate, în sensul în care am un anumit tip de imagine în minte pe care îl caut pană îl gasesc, îl surprind spontan sau îl fabric ca intr-o scenografie de film. În oricare caz, ideile trebuie să se completeze reciporc, să aibă elemente comune, să exprime și să contureze ideea de bază progresiv și din ce în ce mai clar cu fiecare lucrare în plus.
Privesc lucrul și spatiul intim al individului (pat, oglindă, haină, locuință etc) ca pe un obiect estetic ce poate stârni stări afective, amintiri sau premoniții. În acest context, timpul este circular: lucrurile și acțiunile au fost, sunt ( se întâmplă), și se repetă la infinit, așteptând totuși să treacă pragul unei permanente schimbări.